A la recherche de l’enfance Sunday, Aug 30 2009 

Imi amintesc cu placere de momentele in care mica fiind pierdeam zile intregi cu nasul in colectiile de benzi desenate si carti vechi de povesti ascunse strategic in balcon. Benzi desenate vechi, de care nu puteai sa nu te indragostesti. Tin si acum minte hartia usor ingalbenita a editiilor Pif si Hercule din anii ‘60. Si grija cu care trebuia sa le intorc paginile, pentru a nu se rupe.

Imi amintesc cu drag de copilarie si de povestile si benzile desenate devorate “zi de vara pana in seara”. Am descoperit astazi un site care le imbina intr-un mod foarte frumos. Si, lucrul ce merita atat de mult apreciat, este faptul ca fiecare povestire poate fi descarcata gratuit. Ce pot sa marturisesc, este ca astazi, la fel ca in copilarie, am stat cateva ore bune, in fata calculatorului de data aceasta insa, citind si bucurandu-ma de frumoasele povesti ale lui Jester.

Povestile, si mai multe despre proiect gasiti pe: http://povestealuijester.blogspot.com/

Melanjul personalitatii cititoare Sunday, Aug 30 2009 

Scriam cu putin timp in urma despre dificilele dezbateri si concilieri ale fatetelor personalitatii mele. Am ras pentru o saptamana parca, atunci cand, dupa ce mi-am facut un quiz (Ce tip de personalitate de cititor ai?), rezultatul a fost urmatorul: “Your responses showed you fitting equally into all four reading personalities”. Multumesc, inca o confirmare, deci :) )

Va recomand totusi testul, chiar si pentru cele patru tipuri de categorii in care te poti incadra: “Serial reader”, “Exacting reader”, “Eclectic Reader”, “Involved Reader”.

Ca un preview, va ofer cele patru tipuri de personalitati care se pare ca traiesc in sufletul meu cititor:

Involved Reader: You don’t just love to read books, you love to read about books. For you, half the fun of reading is the thrill of the chase – discovering new books and authors, and discussing your finds with others.
Exacting Reader: You love books but you rarely have as much time to read as you’d like – so you’re very particular about the books you choose.
Serial Reader: Once you discover a favorite writer you tend to stick with him/her through thick and thin.
Eclectic Reader: You read for entertainment but also to expand your mind. You’re open to new ideas and new writers, and are not wedded to a particular genre or limited range of authors.”

Asta da, melanj al personalitatii cititoare :)

Spotlight Saturday, Aug 29 2009 

Pentru momentele in care vrei sa te rupi de lume, sa alergi, sa iti testezi limitele….Pentru momentele in care iti testezi toate rezistentele si sari….Ascult de vreo doua zile piesa si nu ma pot satura…

Crede si se va implini Thursday, Aug 27 2009 

De o buna perioada de timp incep sa fiu iritata de pleiada de carti si mentalitati pseudo-para-normale care ma inconjoara. Am observat la un moment dat ca, extrem de interesant, ceea ce este considerat paranormal, incepe sa se normalizeze si sa se vulgarizeze extrem de mult. In conditiile astea, problemele de karma sau de aura energetica incep sa fie discutate in reviste de doi bani, de tip Felicia sau Formula As, iar extrem de multi oameni de popor, chiar si vecinile de palier daca ai norocul sau “ocazia”, iti pot oferi sfaturi de tipul “gandeste pozitiv, pentru ca ceea ce gandesti se va implini”.

Nu stiu de ce, insa iritabilitatea mea creste rapid atunci cand intalnesc idei de tipul “ceea ce gandesti se va implini”, “ceea ce esti vei atrage/atragi ceea ce iti iti este prielnic in dezvoltare”, “iti este viata asa si pe dincolo pentru ca ai nu stiu ce chestii de platit”. Sincer, incep sa mi se para explicatii semi-telenovelistice, adoptate de persoane cu un nivel de credulitate destul de mare, care uneori incearca sa isi gaseasca o alinare intr-o semi-filosofie esoterica de doi bani.

Ma irita, spuneam. Da, sa explic acum si de ce. Am impresia ca ultimele doua afirmatii te plaseaza pe tine, ca om, intr-o stare de pasivitate, eliminand cumva propria initiativa si proactivitatea. In viata trebuie sa luptam, asta este adevarul. Un citat extrem de frumos, pe care l-am gasit cu cateva zile in urma, apartinand lui Henri Stahl, il transforma pe om intr-un luptator al vietii sociale. Tind sa ii acord multa dreptate. Ei bine atunci, in momentul in care spui ca atragi ceea ce esti, sau atragi persoane care iti pot fi bune/rele pentru dezvoltare, cumva te elimini pe tine si propria ta initiativa din  procesul alegerii. Nu poti atrage si alte tipuri de persoane, ergo nu poti avea alte tipuri de persoane in jurul tau, pentru ca nu se potrivesc cu tine.

Asertiunea doi: “Iti este viata asa si pe dincolo pentru ca nu stiu ce datorii ai”. Am intalnit multi oameni si am persoane in jurul meu cares e ghideaza dupa aceasta idee. Insuccesele, tristetile, durerile sau dramele incearca sa le explice astfel. Partea extrem de proasta este ca foarte multi dintre ei au cazut intr-o forma de neajutorare dobandita…Concret, nu mai fac nimic pentru a isi imbunatati viata, deoarece cred ca asa le-a fost data. Si pana nu ispasesc nu stiu ce datorii, viata lor nu se poate schimba. Come on dragii mei, cat de ilogic sa fie?

In sfarsit, preferata mea: “Ceea ce gandesti se va implini”, “nu este bine sa gandesti lucruri negative pentru ca se vor concretiza” si alte derivatii imbecile de tipul asta. Am trait o perioada de timp cu ideea ca nu este bine sa gandesti lucruri negative. Foarte zen si crestinesc la prima vedere. Foarte nociv pentru propria persoana insa. Pentru ca devenisem literalmente un mare bloc de frustrare care risca sa explodeze la orice mica turbulenta. Nu spun cat de bolnava devenisem si cat de rau imi scazuse imunitatea. Plus ca am constientizat ca tot ceea ce reprim tind sa somatizez ulterior foarte urat. Acum imi permit sa ma gandesc la lucruri negative si sa mai scap din cand in cand cate o injuratura mica (mentala sau nu) si ma simt mult mai bine. Si mai in concordanta cu mine. Plus, din cate stiam eu din cursurile mele de psihologie, nu este bine sa iti reprimi gandurile si nici sa te fortezi sa gandesti numai intr-un anumit fel. Mintea si sentimentele nu sunt pentru a fi fortate si nici pentru a fi inchistate. Si revenind, de cate ori sentimentele voastre negative s-au concretizat? De cate ori ceea ce v-ati dorit s-a implinit, doar dorindu-va asta? In timp util (am uitat sa mentionez)? Din nefericire nu prea mai suntem copii si nici gandurile noastre nu au puteri magice. Oricat de mult ne-am dori de la “a crede” si pana la “a se implini” este o cale extrem de lunga de parcurs….

P.s: de la jumatatea lui martie mi-am tot dorit sa vina vacanta mai devreme si sa treaca lunile de absolut cosmar. De la jumatatea lui martie am crezut ca vacanta va veni mai repede ca de obicei. Surpriza? Da! Vacanta a venit exact atunci cand a trebuit. Iar timpul a trecut ataaat de incet……

Despre vicii si alti demoni Tuesday, Aug 25 2009 

Citesc ca iar vor sa scumpeasca pretul tigarilor. Nu cu mult, intr-adevar, insa iar il vor scumpi. Pentru un fumator lucrul asta este destul de enervant. In perioada de criza, atunci cand totul este la reduceri, pretul tigarilor ramane constant sau creste.

Inteleg ca spera ca astfel sa mai scada din numarul fumatorilor; insa nu stiu daca varianta de a tot creste pretul este cea mai buna. Cel putin pentru cei care chiar sunt fumatori inraiti. In acest caz, numarul celor care vor consuma tigari de proasta calitate va creste. Si proasta calitate se reflecta si in modul de a face filtrajul si in prelucrarea tutunului etc.

P.s: un pachet de Malboro Gold Touch este 7.8 Ron. Acum…Dumnezeule…

Amintiri profesionale Monday, Aug 24 2009 

Postul lui Adi imi aduce aminte de chinurile sisifice ale primilor ani de munca. De momentele in care esti incarcat, suprasolicitat, obosit si iti esti sef si subordonat simultan. Sau atunci cand, parafrazandu-l pe Napoleon, nu l’etat, dar l’entreprise sau l’équipe c’est toi.

Anul trecut eu am compensat o echipa intreaga, am gestionat conflicte si mase furioase de oameni, am invatat sa repar xeroxuri (pe care altii bineinteles ca le lasau stricate-vb. de responsabilitate la locul de munca), sa fac curse contra cronometru intr-o cladire pe care nu o cunosc in cautarea departamentulelor Xyz, Rtzs, Fqrt sau a salilor 121, 122, 122 bis, 122 bis bis pentru a fi prezenta in cazul in care clientii vor sa apara, sa tin prezentari spontane in fata unui numar maare de oameni (stiti deja cred cat de mult imi place sa vorbesc in public), sa tin discursuri de peste doua ore in conditiile in care aflu cu doar doua zile inainte, sa port discutii acerbe cu reprezentanti ai managementului informatiilor din organizatie, pentru a afla de ce din forma virtuala informatiile nu trecusera si in forma reala, etc.

Am ras atat de mult recitind ce a scris Adi….cu putin scepticism aparut subit insa. Pentru ca, brusc mi-a aparut in minte un film cu Charlie Chaplin. Unul din cele care te amuza, facandu-te sa simti insa o imensa compasiune pentru personaj. Si da, eu as fi in locul personajului. Uneori ma trezesc dorindu-mi sa pot trai pe o insula pustie sau rupta de civilizatie. Eu si cu mine. Mine si cu eu :) )

Dimineata! Monday, Aug 24 2009 

4_1196890656_coffee

Mecanica iubirii Sunday, Aug 23 2009 

“Inainte de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, nici in vecii vecilor, nu te indragosti.
Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama, iar mecanismul inimii se va strica iarasi.”

“O alegorie creata din vise, imagini, sclipiri, intuneric si fantasme, insufletita de un cantaret-autor-compozitor unic. O carte muzicala prin poezia trairilor, despre un baiat cu un ceasornic in loc de inima si dragostea lui pentru micuta cantareata andaluza.” Asta scrie pe ultima coperta a cartii. Si cu sinceritate, exact asa este.
Mecania Inimii, a lui Mathias Malzieu, este una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit in ultimii ani. Asemenea unei vechi cutiute muzicale, de abia ii astepti cantectul cristalin, speriindu-te totusi de fragilitatea ei. Un amestec diafan intre Andersen, Exupery si o nota de amar atunci cand descoperi ca visurile copilariei iti sunt usor destramate.

Despre istoria unui domeniu Saturday, Aug 22 2009 

Am purtat astazi o discutie interesanta, din care o idee mi-a atras atentia. Persoana respectiva considera ca a invata istoria unei discipline ori a unei profesii reprezinta un lucru cronofag, lipsit de aplicatii practice. Mi-a ramas in gand remarca, cu toate ca discutia a fost extrem de interesanta. Este una de care ma lovesc din ce in ce mai des in drumul profesional. “De ce sa invatam toti teoreticienii care au spus tot felul de inutilitati care acum nici macar nu sunt valabile?”, “De ce sa imi pierd timpul cu sutele de teorii expirate si lipsite de aplicabilitate practica?”, “De ce sa invatam toate inutilitatile, atunci cand nu le putem folosi?” reprezinta intrebarile de care incep sa ma lovesc destul de des.
Generatia noastra, si nu numai, este o generatie ce se hraneste in regim fast-food, atat fizic, cat si intelectual. Nu ne intereseaza teoriile, nu ne intereseaza cunostintele, suntem insa avizi pentru informatie de tip instant. Se adauga apa si se poate aplica in practica. Desi, pe alocuri de inteles, se pierde un aspect extrem de important.
Teoriile te invata sa gandesti. Sau te invata cum sa/ sa nu gandesti. Teoriile iti formeaza un cadru intelectual ce iti jaloneaza practica. Teoriile iti structureaza o perspectiva de a interpreta obiectul de studiu (indiferent ca acesta se cheama “om”, “societate”, “natura”, etc) sau te pot conduce la formarea unei perspective proprii.
Legat de istorie si teoreticienii aparent inutili, discutia este mult mai profunda. Cum poti oare sa te cunosti pe tine ca om, daca nu iti cunosti trecutul si chiar mai mult, istoria familiei tale? Cum poti altfel sa te cunosti, nu individual, ci profesional de data asta, altfel decat prin prisma trecutului domeniului tau? Cum poti sa stii de unde vii si spre ce tinzi sa te indrepti? Cum poti sa eviti a face mari greseli, daca nu stii care sunt cele mai cunoscute greseli care au avut loc in domeniul tau?
De aceea cred ca istoria unui domeniu este importanta. Si in plus ca, in absenta cunoasterii trecutului unui domeniu poti ajunge, de la strateg, la executant. De la cel ce proiecteaza si concepe, avand controlul, la un simplu executant, usor de manipulat si de jucat pe degete.
Inchei cu o idee de care mi-am amintit brusc. Un domeniu nu isi atinge maturitatea decat atunci cand incepe sa isi puna intrebari asupra trecutului sau. Atat de valabil, atat de adevarat….

Her morning elegance Friday, Aug 21 2009 

Recunosc ca e preluat de la Sabina, insa este extrem de frumos…
O radiografie a unei zile nesfarsite :) Profunzime, simplitate si miros de alb :)

And she fights for her life…

Next Page »